***
Categories
Menu
french_taxes
Despre impozite şi taxe în Franţa…
Braşoveni sans frontieres

In Saptamâna Mare, tot francezul a primit prin postă formularul de plată al impozitelor. Să le completezi e un adevarat martiriu. Fericiţi cei care-şi plătesc impozitele în România!…

În Franţa, declararea impozitelor e un eveniment national. Înaintea datei fatidice sunt organizate zile speciale în media: comentarii, interviuri, trezorieri şi consilieri fiscali umplu emisiunile de la radio. Toţi te sfatuiesc cum sa faci ca să plateşti în mod legal mai putin impozit; ce abateri, reduceri, deduceri şi combine au mai aparut în hăţişul fiscal deja existent.

Contrar sistemului românesc şi al restului lumii, în Franţa impozitul nu este prelevat direct din salariu, ci este platit voluntar. Adică tu singur îl plătesti, de bunavoie, din patriotism şi silit de lege, în modul care-ţi convine: lunar, trimestrial, ori totul deodată, cum te taie capul. Calculul îl faci singur, chiar dacă n-ai niciun talent de contabil. N-ai încotro.

Pentru inceput trebuie sa-ţi adiţionezi toate veniturile, din toate sursele: salariu, dobânzi de la bănci, concedii plătite de Casa de Asigurări de Sănătate, procente care-ţi revin din vreo investiţie de orice fel, pensie alimentară (daca primeşti), etc. Din fericire, partea aceasta a formularului e pre-completata: fiscul stie tot ce miscă, întrucat tot sistemul e informatizat până-n dinti.

Dupa ce ai obţinut suma  reprezentând venitul impozabil, te străduieşti să o reduci prin orice mijloc legal. Ai, har Domnului, un sistem de operaţii sofisticat care-ţi permite asta.
Care sunt etapele de calcul?

1. Întâi şi întâi studiezi abaterile (“les abattements“) la care ai dreptul, ca să-ţi reduci valoarea venitului impozabil.
Câteva exemple:
Dacă cheltuieşti benzina ca să te duci la serviciu, ori mănânci la cantină, ai dreptul la un “abattement“, un procent intre 1-10%. (depinde de profesie şi de negocierile sindicale).
Dacă ai investit în teritoriile de peste mări, în insule şi insuliţele care aparţin Franţei, atunci reduci valoarea venitului impozabil cu 12%.
Există anumite profesii care-ţi dau dreptul la abateri: paregzamplu, dacă eşti jurnalist sau om politic, mai reduci un procent de 10%.
La sfârşit, toata lumea aplică o abatere universala de 20%. Asta e un soi de égalité-fraternité fiscal…

2. Odată ce ai scăpat de abattementele de mai sus, te uiţi să vezi ce anume e deductibil. Adică ce mai poţi tăia.
Dacă ai plătit o pensie alimentară nevestei, o deduci din impozite.
Dacă ai cumpărat o operă de artă, o deduci şi pe aia, că vorba ceea, poporul trebuie încurajat la cultura.
Daca plateşti vreo menajeră sau vreo bonă, scazi jumătate din salariul pe care îl verşi, că doar statul vrea să-ţi uşureze viaţa, nu să te usuce.
Daca ai copii la studii, deduci plata acestora.
Daca ai investit în ecologie, cumpărând acţiuni în eoliene, de exemplu, deduci şi cheltuiala asta. La fel pentru toate cecurile pe care le-ai semnat pentru organizaţiile umanitare.

Dupa ce tragi linie şi scazi toate acestea, urmează partea cea mai haioasă:

3. Calculul părţilor. Impozitul depinde de numarul de membri ai familiei, care sunt imparţiţi pe bucăti:
Un adult înseamnă 1 bucată (o parte). 1 part.
Un copil= o juma’ de parte. Adică 1/2 part.
Un batrân care traieste în casa ta = o jumătate de parte (1/2 part)
Un handicapat= o parte întreagă (1 part).

După ce aduni toate parţile, adică toate bucaţile familiei, împarţi suma obtinută la punctul doi la numărul de parţi.

De exemplu, dacă eşti celibatar şi venitul tău impozabil e 50 000 euro, platesti impozit pe 50 000 de euro. Dacă ai o nevastă care nu lucrează şi un copil, plateşti impozit pe 50 000:(1+0,5+0,5)= 25 000 de euro. Ai deci interes să te însori şi să faci cât mai mulţi copii.

4. Abia după ce ai obţinut cifra venitului impozabil (după toată polologhia de mai sus) începi să-ţi calculezi valoarea impozitului propriu-zis.

Impozitul se calculează după nişte ecuaţii care-de-care mai îmbârligate, demne de fizica einsteiniana. Pentru fiecare tranşă, categorie, profesie, există formule matematice diferite.

Din fericire, azi calculul se face automat, pe site-ul fiscului. Înainte toată lumea il facea pe hârtie, acasă. Bieţii tărani din fonfundul Normandiei, corigenti la mate în şcoala primară, n-aveau altă soluţie decât să ceară vreunui nepot să le facă calculul. Max (dragul meu soţ) mi-a povestit că atunci când era şcolar, facea calculele pentru toţi vecinii…

In general, o familie cu doi copii şi salariu mediu (1500-2500 euro pe luna) plateşte impozit de ordinul a 8-10% din salariu.
Daca esti celibatar si câştigi, sa zicem, 2.500 euro pe lună, 30% pleacă la fisc. Daca ai un super-salariu, plateşti şi mai mult (vorbesc doar de impozit, nu si de contribuţiile la bugetul de somaj-pensie-sanatate, care-ti mananca din start 25% din salariu).
Daca nu ai niciun venit, plateşti, totuşi, un impozit: tot francezul trebuie să-şi aducă obolul Franţei; e o obligaţie sacrosantă faţă de patria-mamă. În fapt, trezoreria plăteşte pentru tine o sumă în jurul a 1.000 de euro: ţi-o virează în contul tău personal de individ fără resurse şi consideră că ai plătit -1.000 euro (minus 1.000 euro) impozit. E ceea ce se cheamă “impozit pozitiv” (pentru că impozitul normal e negativ).
Mai bine sa ai un job decat sa “plăteşti” impozitul pozitiv…

Credeţi că s-a terminat cu calculele? Aiurea! urmează faza 5:

5. calculul reducerilor de impozit.
Adică înca mai poţi să reduci ceva: dobânda platită la un credit pentru casă (la maşina nu ţine figura), o parte din valoarea ferestrelor sau caloriferelor pe care ţi le-ai cumpărat (eşti încurajat să-ţi reduci facturile la energie), cotizaţia la sindicat sau la partidul politic din care faci parte, etc.

 

La sfârşit, nu-ţi ramâne decât să calculezi cât ai plătit deja din suma ramasă: în mod obişnuit, tot francezul cotizează 100-300 de euro pe lună la fisc, apoi reglează restul la primirea formularului. Poţi să plateşti totul o dată, dacă-ţi dă mâna.
În orice caz, n-ai cum să trişezi, n-ai cum să scapi (fiscul nu te uită nici după 25 de ani) şi nu-ţi permiţi nici să faci greşeli de calcul: daca eşti prost şi ai greşit, eşti penalizat cu 10%. La fel dacă nu ţi-ai plătit impozitul la timp.

În afara de impozitul pe venit (care merge la guvern), mai plateşti din buzunar încă o caruţă de dări la stat: taxa fonciară şi taxa de habitaţie (care merg la regiune, judet, comuna în care locuieşti pentru intreţinerea infrastructurilor), taxa pe avere, CSG-ul (contribuţia socială generalizată) etc.

Spre deosebire de România, nu plateşti impozit pe masină, nici vreo vignetă pentru drumuri! Exista doar o taxă pe certificatul de înmatriculare, pe care o achiţi la cumpărarea maşinii.
Taxa pe certificat diferă de la un judeţ la altul, în funcţie de caii fiscali ai maşinii. Nici o legatură între caii-putere (CP) ai motorului şi caii-fiscali (CF) ai maşinii tale.

De exemplu, pentru o Toyota Yaris, plateşti o dată cu înmatricularea o taxă de 4 CF. În regiunea pariziană, calul fiscal are valoarea de 46,15 de euro. Achiţi, deci, 185 de euro la prefectură, odată ridicarea certificatului de inmatriculare, şi ăsta e tot impozitul pe care îl plateşti pentru că ai maşină.
Un Mercedes E-classe e taxat cu 10 CF; pentru dracovenii gen Porsche: 13 CF plus nişte taxe speciale, care pot depaşi 10.000 euro…

Dacă pentru confortul de a avea un vehicul nu eşti taxat, pentru acela de a avea un televizor, dai 120 de euro/an. Plăteşti ca taxă pe televizorul din casă, chiar dacă nu-l pui niciodată în priză.

 

În concluzie, sistemul francez, deşi complicat, are o parte cât se poate de pozitivă: cetăţenii îşi plătesc impozitele până la ultima centimă, neavând impresia că sunt jupuiţi de catre stat. Si oricum, au certitudinea că banii pe care îi dau sunt cheltuiţi tot pentru propriul lor confort de viata…

"27" Comments
  1. la ce ai descris tu aici, face ca la noi treaba cu impozitele să fie joc de gleznă. :D

  2. Ehe, si asta e doar un caz simplu. Inchipuie-ti daca esti freelance sau antreprenor: e greu s-o scoti singur la capat: trebuie sa platesti si pentru angajati, sa cotizezi… e balamuc total :)

    Imposibil sa te descurci fara sa platesti un consilier fiscal. Avantajul este ca plata consilierului fiscal e si ea deductibila :) :)

  3. Da’ benzîna pînă la casieria administraţiei fiscale se deduce şi ea? :D

    Genial. Francezii sunt un popor genial. Iniţial cînd citeam articolul tău, m-am surprins întrebîndu-mă “oare la atîtea deduceri, oamenii ăştia mai plătesc impozit la final?”. :)

  4. No, aia nu-i deductibila pentru simplu fapt ca nu te duci tu cu banii la ghiseu, ci ti se retrag din cont. Alfel ar fi :) :)

    Sigur ca platesti la impozite de te usturi, mai ales daca esti celibatar…
    Exista impozite pe obiecte care nu-ti apartin, de pilda pe masina de serviciu. Pe aia personala, nu, da’ pe aia pe care ti-o pune firma la dispozitie, da.
    Daca firma te face sa rulezi in mercedes E, de exemplu, scoti 400 de euro pe an din buzunar.

    Ideea e ca, daca tu ai masina de serviciu si celalalt nu, asta nu mai e fraternité. Deci, se taxeaza :)

  5. Poate treaba asta cu mașina o gîndesc la modul „să nu-i rupem cu taxele la mașină, ca omul să-și cumpere liniștit auto, de preferință autohton, ceea ce nu poate să fie decît bine, pe care trebuie s-o alimenteze și s-o „plimbe” cît mai mult, astfel prosperă și benzinaru’ și service-ul auto”. D-aia am văzut mașini din Franța, cu un an vechime, care au peste 100 mii km la bord. Mă înșel cumva?

    • Nu te inseli. Cu cat activitatea (ori obiectul) care-ti aduce profit e interactiva iar venitul tau se partajeaza si cu altii, cu atat e mai deductibila, reductibila si abatabila :)

      De aceea, cantaretii, fotbalistii, cei care au profituri vertiginoase numai pentru ei, sunt taxati de nu se vad. Johnny Hallyday plateste 60% impozit (de-aia s-a si exilat fiscal in Elvetia sau Luxemburg).
      Iti dai seama: incasezi, sa zicem 20 milioane de euro, esti fericit, na-na-na, traiesti pe picior mare si dupa un an vine fiscul si-ti cere 12 milioane!
      Unii au scos si cantece impotriva fiscului, vezi Florent Pagny, “Ma liberté de penser“…

      Cat despre uzura masinilor, in afara de ce spui tu, mai e si faptul ca in Franta distantele sunt altele: ca sa te duci la serviciu faci kilometri, nu gluma. Eu fac 50 dus, 50 intors… :)

  6. Domnu’ franţuz, taxa pe care o plăteşti nu e că ai televizor per se, ci este redevenţă TV, cum este şi taxa radio-TV de la noi. Merge la France Télévisions (France2, France3, France5).

    Ar mai trebui spus că Franţa a avut o vignette automobile, suprimată în 2001 pentru vehiculele particulare. Vinieta continuă să existe însă în Franţa pentru vehiculele zise-profesionale (deci plăteşti pentru camioane, de pildă).

    Ar mai fi trebuit menţionat faimosul bonus-malus, căci în Franţa chiar este posibil ca statul să-ţi dea cadou câteva sute de euro la cumpărarea unei maşini cu emisii de carbon foarte reduse.

    În fine, articolul este bestial. Impozitul o fi el complicat în Franţa, dar nici în America nu este facil de completat declaraţia anuală de impozit. Noroc cu informatica şi cu simulările şi declaraţiile online…

  7. Domnu’ frantuz e o românca toata ziua :)
    incantata de cunostinta :) :)

    E adevarat ce spui, apropos de TV (sunt 6 posturi publice de TV, si mai multe de radio, care si ele sunt finantate din aceasta taxa).
    Francezii o vad ca un obol pe televizor :), intrucat nu e platita frateste, de absolut toata lumea, ci doar de cei care au televizor in casa. Cunosc tineri care-si cumpara televizor pentru prima oara si-si roaga parintii sa faca achizitia, tocmai pentru a nu plati taxa respectiva…

    Vignetta despre care vorbesti trebuie sa fie Eurovignette, e o obligatie europeana pentru transportatori. Se taxeaza poluarea mediului…

    Sigur, ar fi multe de spus, as fi putut scrie pagini intregi. Despre bonus-malus am mai vorbit pe blogul personal :)
    Am taiat lucruri importante din text, altfel ar fi fost kilometric.
    Multumesc pentru comentariu :)

  8. Mă scuzi, Karla, n-am asimilat cafeaua de dimineaţă nici la ora aceasta :-)

  9. Karla, spune-mi te rog (că eu chiar aflu lucruri noi)…Cum ştie fiscul că Halliday a agonisit 20mil euro ???…pentru că ai nostri nu stiu cît să le ia maneliştilor că n-au dovezi cît iau la nuntă!!!( şi procent din fără număr/fără număr nu se poate calcula!)
    Ah, să nu-mi zici că ăia care-l plătesc declară….că la noi lauda cu cît te-a costat nunta e valabilă doar ca să te dai mare! Nu te iartă fiscu că ai cheltuit din venit!

    • :) :)
      Pai, Maman, diferenta e ca in Franta nimeni nu poate cânta fara un contract. Nu se face nimic fara un contract prealabil.

      Cand Patricia Kaas e invitata sa cante la petrecerea lui Geoana (sau Nastase, cui o fi!) nu merge fara un contract semnat. Si, prin lege, contractantul, compania organizatoare, ca tot angajatorul, e obligat sa declare totul la fisc.

      Pentru orice concert, fiscul controleaza spectacolul, numarul de bilete vandute, stie deja cat trebuie sa-ti intre in cont… daca iti intra mai mult decat calculele lor, a doua zi ai un inspector de fisc la tine la usa :) :)

  10. merci de explicaţie, Karla… Dar dăştepţii ăştia de ne conduc ce-or fi păzind de nu le impun contracte…Se dau de ceasu morţii să elimine munca la negru numai din gură?

    Şi uite-aşa mă-ntreb eu retoric în loc să-mi văd de-ale mele…Ia să mă uit pe blogul tău să văd ce-ai mai scris :)

    • Pai, bineinteles, maman: cine-i impiedica sa impuna contractele? In România NU SE VREA lichidarea economiei subterane, nu ca ar fi imposibil… :)

  11. asa e si-n canada. credeam ca-i la fel si-n ro. daca nu-i, cum e?

    • Zamo, în ro nu e. Că-s prea mulți bani negri și nimeni, în afară de cei care trăiesc doar din salariu, nu plătește impozite pe tot ceea ce încasează. Regula e să plătești pentru o mică parte, pe care ai acte, contracte și alte cele, iar restul e negru. Problema e că nimeni nu vine să-i întrebe de unde au Q7, 3 vile și jde mii de metri de teren intravilan.

      Toți joacă așa, iar schimbarea regulilor jocului ar însemna un cutremur prea mare.

  12. Eu nu cred ca e chiar asa nici in Canada. Nu-i vad eu pe canadieni facand calcule x+0,349y-z/879 etc…
    au, cu siguranta, un procent, un x% in functie de venitul anual, ca tot restul lumii.
    Si apoi, m-as mira ca impozitul sa nu fie prelevat direct de la sursa. Ori, nu e cazul in Franta…

  13. nu cred ca impozitul este prelevat direct de la sursa nicaieri in lume.
    problema evaziunii este rezolvata simplu: daca este invinuit de evaziune “onus”-ul e pe tine sa demonstrezi ca n-ai trisat, asa ca foarte putini triseaza.

  14. Zamo, daca nu-ti vedeam avatarul, credeam ca a scris altcineva.
    Citat de pe site-ul oficial al finantelor publice franceze, unde problema prelevarii impozitului pe venit de la sursa e in dezbatere publica.

    Le débat porte aujourd’hui sur le prélèvement à la source de l’impôt sur le revenu (IR) car la France est le seul pays développé à ne pas le faire.

    …Ce dispositif… (…) permet de relier plus étroitement les variations de l’impôt à celles du revenu, alors que l’IR est aujourd’hui payé avec un décalage d’un an, car il porte sur les revenus perçus l’année précédant leur déclaration.
    Le passage au prélèvement à la source pour l’IR poserait également deux problèmes :
    – comment organiser la transition la première année ? Les contribuables devraient a priori aussi payer l’impôt dû au titre de l’année précédente, à moins que l’État “n’abandonne” une année d’imposition ;
    – comment reclasser les personnels de l’administration fiscale concernés ?… etc..”

  15. Karla, am citit comentariul tau in legatura cu taxele si impozitele din Franta. Sunt interesata sa aflu mai multe amanunte, deoarece eu si sotul dorim sa achizitionam un imobil acolo si am vrea sa stim exact la ce sa ne asteptam. Esti dispusa la un dialog pe aceasta tema?

    Multumesc anticipat, cu respect, Gabriela.

  16. Hello Gabriela,
    Scuze pentru raspunsul tardiv, inca nu m-am reintegrat in virtual dupa vacante :) insa o sa revin rapid :)

    Din cate stiu (fara a lucra in finante sau trezorerie), daca vrei sa achizitionezi un bun imobiliar in Franta cetatean strain fiind n-ai nicio opreliste legislativa.
    Trebuie sa iei in calcul anumite cheltuieli, care sunt direct proportionale cu valoarea imobilului pe care vrei sa-l cumperi:

    -cheltuielile notariale, care sunt cele mai scumpe (o suma de taxe), care reprezinta 8-10% din valoarea bunului achizitionat. Asta e obolul pe tranzactie care-i revine notarului; il poti plati tu sau vanzatorul, sau o parte unul o parte altul, depinde cum va intelegeti la pret.

    Apoi cheltuieli anuale, care se platesc, ca toate impozitele, la trezoreria nationala:

    -taxele fonciare, impuse de comuna (oras, sat) care depind de zona. E impozitul pe imobil. Franta e regionalizata, deci taxa fonciara nu are valoare unica. Daca esti la Paris sau pe Coasta de azur, “fonciirea” costa destul de mult; depinde si de imobil, de valoarea lui etc…

    -impozitele locale (platesti un impozit pentru ca locuiesti in Franta); daca nu locuiesti, ci inchiriezi imobilul respectiv, cel care inchiriaza e cel care-l plateste. In medie, calculeaza cam 0,5-1,3% din valoarea imobilului pentru ambele tipuri de impozite, stiind ca sunt cifre strict orientative….

    -asigurarile, bineinteles, care sunt si ele variabile ca valoare (in functie de asigurator de data asta si de optiunile pe care le iei). Stiind ca daca inchiriezi nu scapi de plata asigurarii: platesti pentru asigurare de cutremur, catastrofe naturale etc cand esti proprietar. Cel care inchiriaza se asigura pentru incendii, tevi sparte si alte catastrofe menajere…

    Cam asta e… informatii despre taxele locale le gasesti pe siturile comunei, orasului etc… despre asigurari, direct la sursa, adica la asiguratori. Iar despre tranzactie, trebuie vazut cu agentia imobiliara, in general ei lucreaza deja cu cabinete de notari cu care au contracte, pentru a diminua costurile. Insa nimeni nu ti-i impune, un client are dreptul sa se retracteze, sa impuna regulile lui etc…

  17. Eu iti multumesc pentru raspunsul prompt, abea ieri (26.08.2011) ti-am solicitat ajutorul.
    Daca se poate, te rog inca o serie de informatii, asta pt ca esti foarte amabila si pt ca esti si foarte informata(felicitari).
    Avem venituri din Romania, iar in Franta, in prima faza, dorim sa cumparam: a) un imobil in care sa locuim pe timpul sederii noastre;
    b) o pensiune, care ne poate aduce un venit, in perioada in care nu este ocupata de noi(inchirierea ei); sau daca este de capacitate mai mare, ne putem rezerva o camera.

    Din acest motiv ar fi multe de discutat, noi in Romania avand o situatie materiala bunuta, dorim ca pentru batranete sa ne asiguram o oarecare stabilitate si asistenta medicala pe care din pacate tara noastra nu ni le poate oferi.
    Cu riscul de a parea prea insistenta, te informez ca esti capatul de ata de care ne agatam(pentru informatii), deoarece in Franta nu cunoastem pe nimeni si daca te-am gasit incercam sa apelam la bunavointa ta. Poate daca pana la sfarsitul anului ne hotaram sa fugim pana in Franta, si esti de acord, ne putem intalni. Bineinteles ca suntem de acord ca pentru serviciile oferite sa ne revansam intr-o forma pe care o doresti tu.
    Te rog, daca te intereseaza, cauta pe net stancadunarii.ro, (la site-ul am fostacolo)pentru a te lamuri in privinta seriozitatii si corectitudinii noastre. In afara acestei proprietati mai avem si alte investitii, care functioneaza bine datorita calitatii noastre de a investi corect. Toate acestea sunt spuse nu ca lauda ci doar pentru a-ti face o parere despre noi;Esti oricand binevenita impreuna cu ai tai la noi in Tulcea .

    Cu respect, fam. Dumbrava Paul si Gabriela, Tulcea.

  18. E vorba, daca am inteles bine, de o afacere in afara unei locuinte personale… Sunteti curajosi :)
    Trebuie sa-ti spun dinainte ca in Franta, turismul se face altfel decat la noi: pensiunea clasica, asa cum se intelege la noi, nu prea exista, cel putin nu in aceasta forma. Clientii au alte criterii de alegere (cauta sa se cazeze in resedinte vechi, istorice, capabile sa ofere tot confortul modern), se consuma diferit, iar exigentele sunt mult mai mari si de alta natura. Bucataria e aici o arta, se studiaza la fel ca pictura, se dau diplome iar bucatarul e considerat un artist. In fine, trebuie sa cunosti foarte bine Franta, mentalitatile, regiunile (nici una nu seamana cu alta), iar oamenii sunt diferiti. Caldura romaneasca cu care esti obisnuita nu exista aici, doar politetea occidentala… :)

    Nu am idee daca sotul tau sau tu cunoasteti Franta, probabil ati calatorit si aveti o idee… e tara cea mai vizitata din lume si are infrastructura hoteliera cea mai variata… In orice caz, ca o parte incurajanta, macar preturile la imobiliare nu sunt mai scumpe decat in Bucuresti. Insa pentru ca pensiunea sa aiba succes, pregatiti-va mental la achizitia unei cladiri din piatra pe care va trebuie sa o restaurati (exista mici ferme din sec. XVI, ori tot soiul de cladiri vechi carora va trebuie sa le redati istoria)… Intr-o tara ca Franta nimeni nu vine sa locuiasca in vacanta intr-un imobil care seamana cu casa lui, ci cauta o schimbare radicala de peisaj si mod de viata: ori sa se transpuna in trecut, in istorie, ori in viitor (in cazul asta trebuie sa te axezi pe ultimele tendinte din contemporan, modern, futurist), ori pur si simplu iti asumi riscul sa creezi ceva absolut romanesc, de genul “la românul vesel”…

    In fine, daca vrei, o sa te contactez pe mail la adresa pe care ai lasat-o aici, ca sa-ti pot da mai multe relatii… bineinteles, fara niciun retur, doar e vorba de ajutat un compatriot, nici nu se pune problema…
    Intre timp, arunca un ochi pe blogul meu, vorbeste despre Franta, o sa-ti faci o idee mai clara (ai un link in blogrollul din josul paginii)
    à+

  19. Multumesc si asteptam cu interes sa comunicam pe mail, care este un mod de a coresponda mai privat.
    Apoi iti vom adresa si alte intrebari legate de ceea ce ne intereseaza(cele doua variante: rezidenta ca persoana fizica ce poate beneficia de sistemul social, sanitar din Franta si/sau afacere ca persoana juridica pentru aceleasi lucruri de mai sus si in plus de a beneficia si de un venit).

    Cu respect.

  20. Pingback: Poftiţi pe Dealul Melcilor | alphablog.ro

  21. Buna Karla

    In cursul acestui an, intentionez sa achizitionez (afacerea nu si imobilul) un cabinet stomatologic in zona Bourgone.
    Avand in vedere faptul ca esti bine informata, dar si pentru ca explici “tainele fiscale” intr-un mod usor de inteles pentru toata lumea, te rog sa imi comunici si mie, cateva informatii:

    1. Unde pot gasi informatii cu privire la impozitele aferente fiecarei localitati/regiuni in parte.
    2. Unde pot gasi informatii cu privire la caii fiscali la care ai facut referire mai sus.
    3. Unde pot gasi comparatii intre dobanzile practicate de bancile locale (gen: http://www.vreaucredit.ro/ – in romania)
    4. Daca exista un site actualizat cu informatii legate de rata somajului pe regiuni/localitati etc

    Multumesc anticipat, si poate… ajungem sa ne si cunoastem dupa ce ne instalam… :)

  22. Buna Ana,

    Esti curajoasa sa te incumeti la un asa proiect, bravo si mult noroc…

    1. Impozitele si taxele locale sunt usor de vizualizat aici:

    http://www.capital.fr/immobilier/special-impots-locaux/la-carte-de-france-des-impots-locaux-region-par-region

    (faci click pe regiunea care te intereseaza, Bourgogne de ex).

    2. Despre caii fiscali, cea mai buna sursa e cea oficiala:

    http://www.carte-grise.org/tarifs_cheval_fiscal_par_region.htm

    3. Pentru creditele bancare comparative, aici: http://www.meilleurtaux.com/

    Poti face simulari de credit, totul e sa intelegi franceza. E un moment propice pentru credite, bancile au dobanzi si sub 3% in aceste moment, toata lumea renegociaza creditele asumate acum cativa ani.

    4. Statisticile despre somaj cele mai fiabile sunt pe situl INSEE (institutul national de statistica):

    -pe regiuni: http://www.insee.fr/fr/themes/tableau.asp?reg_id=99&ref_id=t_0707R

    -pe departamente (judete): http://www.insee.fr/fr/themes/tableau.asp?reg_id=99&ref_id=t_0707D

    -alte cifre-cheie pe localitati si zone: http://www.insee.fr/fr/bases-de-donnees/default.asp?page=statistiques-locales/chiffres-cles.htm

    Eu ti-as sugera sa tii cont de rata somajului, insa nu ca un factor determinant, pentru ca pentru cei fara venituri statul francez plateste ingrijirile medicale. E mai simplu pentru un somer sa aiba acces la sistemul medical, decat pentru un smicard sau un salariat cu venituri medii sau mici. E un paradox insutenabil, insa cei cu venituri scazute nu-si permit ingrijiri oftalmologice sau stomatologice, insa cei fara venit beneficiaza de CMU (couverture maladie universelle) si au acces fara probleme. Sa-ti tot vina sa muncesti…:)

Leave a Reply

Name*:

Email*:

Website:

Comment:
Mobile Version | Desktop Version